În ultimele luni am început parcursul către certificarea Chartered Institute of Personnel and Development Level 5. Până acum, am finalizat patru dintre cele șapte lucrări necesare pentru obținerea calificării. Pe măsură ce am discutat despre acest lucru cu colegi și profesioniști din HR, am început să primesc aceleași întrebări, în mod repetat: Merită cu adevărat? Ai timp să faci asta în paralel cu jobul?
Pentru că aceste conversații au continuat să apară, am decis să îmi pun gândurile în scris. Ceea ce urmează este o reflecție subiectivă asupra experienței de până acum și asupra motivului pentru care, din perspectiva mea, răspunsul la ambele întrebări este da — merită efortul și da, este posibil să îți faci timp pentru asta.
Certification Review – La jumătatea drumului
Există o vorbă că cizmarul nu ar trebui să fie fără cizme.
În zona de learning & development, proiectăm frecvent programe, recomandăm certificări și consiliem organizațiile în privința standardelor profesionale. La un moment dat, devine însă important să parcurgem noi înșine aceste experiențe.
Deși eram deja familiarizată la nivel teoretic cu multe dintre concepte și framework-uri, am vrut să înțeleg cum se simte, din interior, experiența acestui program.
Din acest motiv, în ultimele luni am lucrat către certificarea Chartered Institute of Personnel and Development Level 5, una dintre cele mai recunoscute calificări profesionale din domeniul HR.
Acest articol nu este o recenzie formală.
Este, mai degrabă, o reflecție personală asupra experienței de până acum: ce pare surprinzător de accesibil și ce mi se pare cu adevărat provocator.
Pentru profesioniștii HR care iau în considerare o certificare CIPD, aceste nuanțe sunt adesea mai relevante decât descrierile oficiale ale programului.
O structură de învățare gândită pentru certificare
Unul dintre cele mai vizibile aspecte ale programului este claritatea structurii parcursului de învățare.
Cursurile, materialele și lucrările sunt aliniate atent cu competențele necesare pentru certificare. Fiecare lucrare are o structură clară și criterii de evaluare definite, ceea ce înseamnă că, dacă urmezi ghidajul și înțelegi cerințele, parcursul devine predictibil.
Pentru mulți profesioniști HR obișnuiți cu programe mai puțin structurate, această claritate oferită de CIPD poate fi revigorantă.
Când teoria provoacă practica în HR
Experiența devine mai solicitantă în punctul în care teoria se întâlnește cu practica.
În multe organizații, practicile HR evoluează din experiență, tradiție sau pur și simplu pentru că „așa se fac lucrurile”. Însă, odată ce începi să explorezi cercetarea din spatele acestor practici, descoperi că unele instrumente utilizate pe scară largă sunt mai controversate decât am crede.
De exemplu:
- utilizarea distribuțiilor forțate sau a curbei Gauss în managementul performanței
- dependența continuă de matricea 9-box pentru maparea talentelor
- sisteme de performanță care persistă mai degrabă din inerție organizațională decât pe baza unor dovezi solide
Programul te invită să confrunți aceste practici cu cercetarea și să pui sub semnul întrebării presupuneri care au devenit rutină în viața organizațională.
Pentru mulți profesioniști HR, aceasta este atât cea mai provocatoare, cât și cea mai valoroasă parte a experienței.
Efortul real din spatele lucrărilor
Lucrările în sine nu sunt neapărat dificile, dar necesită disciplină și lectură.
În experiența mea:
- prima lucrare a durat aproximativ trei zile (circa 3 ore pe zi)
- a doua lucrare a durat aproximativ 3 ore în total
- a treia lucrare în jur de 4 ore
Odată ce înțelegi structura așteptată de evaluatori, procesul devine semnificativ mai rapid. Standardele CIPD cer ca fiecare răspuns să fie susținut de cel puțin două surse credibile: articole, studii sau referințe. Iar acest lucru nu implică un volum foarte mare de lectură.
Totuși, munca reală constă în integrarea insight-urilor din cercetare în propriile argumente.
Scrisul cu precizie
Ești încurajat să scrii clar, concis și cu scop.
Fiecare paragraf trebuie să aducă un argument relevant, susținut de dovezi sau referințe.
Pentru mulți profesioniști HR, acest lucru devine mai mult decât un exercițiu academic. Antrenează o abilitate esențială în organizații: structurarea clară a gândirii atunci când interacționezi cu lideri sau stakeholderi care nu au același interes pentru subiectele HR.
În boardroom, explicațiile lungi ajută rareori. Ceea ce contează este capacitatea de a formula problema, dovezile și recomandarea într-un mod clar și concis.
Acest tip de scriere disciplinată dezvoltă treptat această abilitate. Te ajută să identifici ce contează cu adevărat într-un argument și să te concentrezi pe acțiunile care pot produce rezultate.
În practică, îți schimbă și modul în care citești cercetarea. După ce parcurgi un studiu sau un model solid, devine dificil să nu te gândești imediat la modul în care acele idei pot fi traduse în decizii sau proiecte organizaționale concrete.
Un alt tip de învățare între colegi
Una dintre cele mai valoroase părți ale programului are loc în timpul sesiunilor de peer learning.
Spre deosebire de conferințele sau evenimentele profesionale obișnuite, unde participanții prezintă povești de succes bine „șlefuite”, aceste discuții funcționează diferit.
Participanții aduc în discuție cazuri organizaționale reale, inclusiv:
- ce a funcționat
- ce nu a funcționat
- limitările anumitor intervenții
Conversațiile sunt ancorate în framework-uri teoretice bazate pe cercetare, ceea ce face ca discuția să depășească simplul schimb de experiență.
Un alt element important este formatul. Grupurile sunt intenționat mici, permițând explorarea în profunzime a situațiilor. În locul unei succesiuni de prezentări formale, participanții intră în discuții analitice despre dileme organizaționale reale.
Acest lucru creează un mediu de învățare în care practica și teoria se întâlnesc într-un mod mult mai relevant.
De ce contează pentru mine certificările în HR
Pentru mine, valoarea reală a acestui parcurs este mai profundă.
Oferă oportunitatea de a privi practicile de zi cu zi din HR prin prisma cercetării și de a conecta intuiția profesională cu gândirea bazată pe dovezi.
Cred că, într-un domeniu în care deciziile influențează cultura organizațională, experiența angajaților și performanța pe termen lung, acest echilibru între practică și dovezi devine tot mai important. Mai ales în contexte în care trebuie să acționăm rapid și nu avem întotdeauna luxul de a învăța din greșeli.
Din ce am observat, majoritatea profesioniștilor HR se bazează în primul rând pe experiență. Acest tip de proces de învățare adaugă un strat suplimentar: invită la reflecție, pune sub semnul întrebării presupunerile și te ajută să înțelegi nu doar ce funcționează, ci și de ce funcționează.
Pentru mine, această reflecție este poate cea mai valoroasă parte a experienței.