Motto: Work Life Balance sets the bar to low. No one grows up dreaming of a job that
does not interfere with their life. We hope to spend our waking hours doing work that
enriches our lives. A toxic job drains you, a decent job sustains you, a healthy job
invigorates you. (Adam Grant).
3-1-1-2 sau 2-1-2-2 ?
Imi doresc de multi ani sa rup ritmul unei saptamani de lucru si sa-i dau zilei de joi puterea
reconfortanta a lecturii, a intalnirilor de echipa in afara biroului sau energia si creativitatea
proiectelor noi. Noi avem dintotdeauna o echipa atipica, colegi care lucreaza din Marea
Britanie, Americi, Vietnam, Peninsula Scandinava, Franta, Indonezia, (Bali s-au dat mai
demult!) – in cautarea celei mai delicioase cafele sau a cadrului celui mai flatant pentru
social media. Am invatat sa dau deoparte “controlul” si ma bucur de ceea ce aduce cu el
haosul: diversitatea, oportunitatile, flexibilitatea, colaborarea, invatarea din greseli,
creativitatea, sinergia, echilibrul dinamic.
Cautandu-ne un ritm nou, care sa fie armonios cu ritmul echipei, dar si cu nevoile noastre,
ale fiecaruia, am ajuns sa exploram 2-1-2-2 Office. WFH. Office. Break. Luni si marti la birou,
miercuri zi de pauza sau proiecte personale, apoi joi si vineri la birou sau intalniri online.
Sau 3-1-1-2 Office. WFH. Office. Break. Repeat! Adica luni-marti-miercuri la birou
(miercurea am zi de teaching!), joi pauza sau zi de proiecte personale, vineri la birou, doua
de week end. Ordinea si ritmul si le regaseste fiecare. Colegii prefera 2-1-2-2, asa ca suntem
doua zile impreuna, iar eu formula 3-1-1-2, care ma ajuta sa-mi implinesc visul legat de ziua
de joi – indisponibila in agenda “publica”, pe care eu insami aleg sa o dedic celei mai pline de
satisfactii activitati. Astfel, joia devine “ziua cea mai asteptata”, iar noi ne indreptam catre o
varianta hibrida de lucru si curtam saptamana de lucru de patru zile.
Din spatiul public am remarcat un mare si nedisimulat entuziasm al celor care s-au intors la
birou. Cat e real si cat tine de un “optimism necesar”, asta ramane de vazut. Pe de o parte, e
bucuria de a ne revedea, de a fi si de a munci impreuna, inspiratia, interactiunea sociala, o
parte din rutinele vechi restabilite. Pe de alta parte, noile conditii de lucru hibrid – work on
progess ! – ezita intre eticheta intalnirilor virtuale, conversatiile informale din casuta de chat
si impresiile despre glazurile gogosilor de la Berliner Donuts, din care se infrupta lingandu-si
degetele colegii aflati de partea cealalta a ecranului, la birou. Studiile arata ca de cand cu on
line-ul, organizatia a devenit cam intruziva cu vietile noastre private. Canicula, traseele de
naveta schimbate daca te-ai mutat in afara orasului plus costurile asociate, augmentate prin
absorbtia pretului la combustibili si energie vor adauga elemente de care sa tinem seama in
alegerile noastre. Multi dintre prietenii mei tocmai si-au construit case la tara si nu mai au
de gand sa revina la viata de dinainte de pandemie.
Nomazii digitali incognito. Working anywhere with blured screen
O tendinta noua, extrem de atragatoare in varianta social media este working anywhere. Pe
urmele modelul free-lancer-ilor, angajatii exploreaza libertatea de a calatori, a munci si a
locui in tari exotice, unde raportul dintre costul si calitatea vietii corespund standardelor lor.
Lucreaza cu ecranele blurate, pentru ca sefii lor sa nu afle ca au parasit tara in care au
semnate contractele de munca si se imbraca pentru intalnirile online potrivit cu prognoza
meteo din tara in care au ramas colegii lor. Departamentele de HR, ca si managerii acestora
inca mai cauta solutii legale pentru munca de oriunde. O chestiune importanta este
modalitatea de impozitare a veniturilor realizate, existenta conventiilor de dubla impunere,
alta e securitatea muncii si nu in ultimul rand… productivitatea. Astfel, tinerii au descoperit
ca poti munci din Barcelona, Lisabona, Paris, Valencia, Roma, Milano, Londra, Berlin,
Copenhaga, Bruges sau din tari exotice, alta data destinatii predilecte de vacanta: Maroc,
Tunisia, Zanzibar, Thailanda, Goa-India, Vietnam, Singapore, Indonezia, Noua Zeelanda.
Slow-mads + skills-sharing = un nou ecosistem de business
25 de tari noi acorda viza pentru nomazii digitali. Potrivit Institutului pentru politici
migratorii, aceasta tendinta declansata odata cu pandemia favorizeaza tarile mici,
dependente de turism din zona caraibiana sau europeana. Li s-au alaturat Brazilia, Italia,
Emiratele Arabe. Pentru aceste teritorii, viza pentru nomazii digitali este o modalitate de
atragerea a ideilor noi si a talentului (skills sharing), plus de a capitaliza pe seama
apetitului pentru remote working, inserand capital strain in propriile economii. Noile vize
asigura stabilitate si o sansa de a deveni un slow-mad, adica un nomad care sta mai mult
si are sansa de a cunoaste tara gazda mai indeaproape, in loc de a o trata ca pe o
distractie temporara. Cerintele pentru astfel de vize variaza de la tara la tara, de obicei e
nevoie sa ai dovada unui contract de munca la distanta, o asigurare de calatorie si un
castig minim lunar, intre 1.500$ si 5,000$. Chile si Argentina, de exemplu, pregatesc
astfel de vize in pachete diferentiate, care sa cuprinda cazare, spatii de co-working si
zboruri interne cu liniile aeriene locale. Investitiile in skills sharing au o profitabilitate
estimata la 1 miliard de dolari sub forma de unicorni lansati din tarile de destinatie, cu
ideile si aptitudinile puse la lucru de nomazi, impletite cu talentul local.
Pe cand o astfel de gandire si in Romania?
Batalia cea mare se duce pe cresterea productivitatii
Guvernele mari, care sunt in contact cu piata economica si cu cea a muncii sunt
responsabile in fata electoratului privind paradoxul productivitatii ca izvor al cresterii
economice, pe care-o alimenteaza cu stimulente specifice acordate. Tehnologia a ajutat
si ea, incepand de prin anii 1990, insa cel putin in tarile cu economie emergenta, a
contat mai putin. Cu tot amestecul guvernamental, revolutia digitala care a asigurat o
crestere remarcabila a productivitatii la inceputul anilor 2000 e in zilele noastre dificil de
replicat. In 2020 economistii au vazut pandemia ca pe o lebada neagra. Intepeniti in fata
computerelor de acasa, lucratorii adoptau tehnologia digitala intr-un ritm accelerat.
Productivitatea a atins culmi nemaibanuite si poate ca cel mai mare declin cu care ne
confruntaseram luase sfarsit. Apoi, dupa o crestere mondiala de 3%, s-a surpat brusc,
ajungand din urma nivelul de dinaintea crizei financiare din 2008.
New Work Life Balance!
New Work Life Balance e despre a pune limite si despre grija fata de sine. Noul scop e sa
muncim doar atat cat ne e necesar, sa evitam pentru toata lumea orele indelungi de
munca, oboseala prelungita, burnoutul.
Incepe dictatura lui Slow work. Ce e de facut?
- Rolul HR si al liderilor de business se schimba primordial odata cu noul univers al
muncii, caci vor trebui sa gaseasca solutii inovative pentru skills gap ! - Legislatia, atitudinea sefilor, atitudinea fata de munca nu mai pot fi cele vechi:
workholism, nu! - Relatiilor dintre roluri, colaborarea trebuie redefinite: muncim impreuna, da!
- Agenda zilnica sa fie supla, fara intalniri inutile, mai mult timp de reflectie, de
contributii individuale de tip optimizare si inovatie : overload, nu ! - Noua mobilitate internationala va fi dictata de knowhow-ul de a calatori low cost,
dar si de apetenta oamenilor de a explora noi moduri de viata : work anywhere,
da ! - Capacitatea noastra de armonizare a incarcaturii de lucru pe care o aduce jobul
cu disponibilitatea fiecaruia pentru efort e in crestere : armonie, da ! extra work,
nu ! - Se rescriu nu numai motivatia, engagementul , performanta, invatarea,
preferintele generationale, dar mai ales relatiile de munca si contractul
psihologic dintre angajati si angajatori. - Excelent prilej sa scapam de vechea eticheta : Human Resources, nu ! People
Practice, da !
Sa muncim exact atat cat avem nevoie ! Slow Work
Dar cine decide cat anume trebuie sa muncim? Daca lumea nu a ramas deja in pana de
idei, vom gasi raspunsuri impreuna. A toxic job drains you, a decent job sustains you, a
healthy job invigorates you, a zis-o chiar Adam Grant.
Roxana Mocanu,
18 iulie 2022, Bucuresti